VINO...
(K)
Nu-mi da drumul la mână acum,
nu mă lăsa singur pe ultimul drum.
Întinde mâna să fim împreună mereu,
şi nu mă lăsa captiv celuilalt eu.
Amândoi vom trece prin tunele de lumini
ce în jurul nostru se vor învârti
şi ne vor ademeni.
Vorbe dulci în şoapte ne vor străbate prin suflet
şi noi ne vom consuma în acelaşi veşnic urlet...
Ne va durea să ne despărţim
în timp ce ne unim...
În eternitate ne vom găsi smulşi din real
şi ne vom gândi cu regret amar
către Întunericul ce l-am părăsit
şi luminile ce le-am găsit.
Ne vom găsi în lumini ce ne vor orbi,
şi în jurul lor ne vom învârti...
nu vom mai şti nimic despre noi
şi ne vom scufunda uşor în noroi,
noi doi,
amândoi...
|