(PRIVIRE ĪN VĀNT)
(R)
Ochii tĂi plini de lumină
Şi a ta piele fină
Părul pe umeri īţi cade
Īn infinite şiroaie blonde, calde.
Buzele tale sāngerii,
Zāmbetul tău de copil,
Toate īmi sunt scumpe
Ca ale mele iluzii pierdute.
Izvoare sărate
Se preling pe a ta faţă
Şi pe al tău nasuc
Ce īn vānt este pierdut.
Zāmbet sinucigaş
Lipsit de curaj,
Şoapte delirante...
Ce s-a īntāmplat cu tine oare?
E posibil să fii iubit?
Şi el să te fi dezamăgit?
De ce trebuie să iubeşti
Să ai patimi lumeşti?
Are oare rost să devin neom
Pentru un simplu călător?
Să stingi lumina orbitoare
Ce din tine răsare?
|