Prose
Editoriale > Poetica >  Agonie

 Agonie

(N)


       Stau izolată în al meu colţ de lume.
       Mi-e teamă să nu mă infectez
       Cu al vostru virus
       Ce îneacă spiritul.

       Capul mi-e gol de idei,
       Corpul sleit de puteri, 
       Spiritul lipsit de speranţă.
       Lacrimile mi-au secat.
       Mi-e teamă... de mine.

       Cuvinte fără rost
       Zboară prin mintea mea.
       Şi vreau mai mult...
       Mă zbat în agonie,
 
       Şi te întreb pe tine
       De ce este aşa greu pe acest pământ ?
       Oameni nebuni se zbat pentru o existenţă mizera. Care-i rostul?
       Dar eu stau îngheţată în nemişcare.
   
       Aştept,...mereu aştept
       Un gând, o privire
       Pentru acest copil din mine
       Ce visează la răsărit şi la zări luminoase.

       Nu vreau compasiune.
       Nu mă ajută cu nimc.
       Doar mă îneacă mai mult -
       Nu încerca să mă înţelegi
       Pentru că nu-i pentru tine această agonie...