Prose
Editoriale > Poetica > Cānd...

Cānd...


(N)

      A mea durere vreau s-o guşti,
      A mea suferinţă s-o īmpărtăşeşti.
      Să te zbaţi īn agonia
      Ce-mi īncercuieşte mintea.

       Şi cānd prin ceaţă voi vedea,
        Lumina ochilor să mi-o redai.
        Cānd cu mintea tulburată
        Lacrimi de sānge voi plānge,
        Să-mi redai liniştea mult dorită...   

      Cānd al meu corp se va zbate īn chinuri,
      Leac tu să-mi oferi.
      Cānd cu iluzii īmi voi hrăni sufletul gol,
      Dă-mi puterea să cred īn mine.
      Cānd visele se vor sparge pe marmura rece a vieţii,
      Hrăneşte-mă cu speranţă....
      Īnvaţă-mă să renasc....