Prose
Editoriale > Poetica > Palid trandafir

Palid trandafir


(K)
    ... şi crucea mormântului îmi aduce aminte de ea,
    de orele petrecute în şir, zile-mpreună, iubirea...

    ... şi străzile pe care le colindam în noapte amândoi,
    străzi ce acum sunt doar nişte vagi amintiri, strigoi...

    ... şi fulgii de zăpadă ce-mi cad uneori pe obraz, pe buze
    - sărutari reci de dincolo de mormânt, sărutari - muze.

     ... şi adierea vântului de vară ce printre degete îmi trece
    - atingerea mâinilor ei de dincolo de mormânt atât de rece.

    ... şi fotografia ei : ochi dulci, îmbietori, buze roşi de sânge,
    lacrimile sale : picături cristaline ale cerului ce plânge.

    ... şi steaua de sus ce străluceşte-n oglinda lacului albastru
    ce mă face uneori să cred că ea este acel straniu astru...

    ... şi fiecare zi din nemurirea mea stupidă,
    faţa mea, obrazul neras din oglindă...

    ... şi pământul de sub picioarele mele, de sub urma mea;
    toate aceste amintiri nu fac decât să-mi accentueze durerea...