Cred în mine, încât mă îndoiesc şi de existenţa mea...
Cred în Dumnezeu, încât mă întreb unde sălăsluieşte... în mine sau în biserică?
Cred în voi, încât acum vă văd pe toţi unul... dar cu toate astea îmi consum timpul gânndindu-mă la voi... în timp ce voi... cine sunteţi voi?
Cred în tine, încât acum mă sufoci... în gând.
Cred în tine, încât te vreau mort... pentru binele tău.
Cred în tine, doar pentru că ţi-ai lăsat urma ta pe corpul meu... şi m-ai învăţat o lecţie de viaţă... atât de brutal.
Cred în tine încât te-am uitat...
Cred în tine, pentru că mi-ai demonstrat că oamenii nu-s ceea ce par... şi se ascund după nişte cuvinte prea măreţe pentru ei... dar care oricum se prăbuşesc.
Cred în tine, pentru că m-ai născut, nu creeat.
Cred în tine... DAR PROMIT SĂ TE UIT şi dacă contai odată atât de mult, acum uit pentru că totu-i efemer, iar voi aţi uitat înaintea mea... uitarea-i ignoranţă... ignoranţa - binecuvântare şi prostie...
Dacă am omis pe cineva, înseamnă că m-a uitat...
Daca am omis pe cineva, inseamna ca ma uitat...